sâmbătă, 6 iunie 2015

numărul apelat este indisponibil

Sunt obosită, frustrată, hărţuită. Şi, momentan, cea mai mare teamă a mea e că-mi pică netu'. Mîine am examen şi eu mă dau cu deltaplanul peste tot şi nicăieri.
L-am mai visat. Încerc şi cred că încep să mă reobişnuiesc cu ideea că 18 pisici negre sunt o achiziţie bună.
Mi-e silă, sunt încărcată cu tot felul de prostii pe care ar trebui să le fac şi nu simt că-mi doresc foarte tare că vreau să le fac. Dar, de musai, cu plăcere.
Singurătatea mă strînge în braţe. Iar eu îl strîng în braţe pe Tigri. Tigri va rămîne mereu cu mine. Ar fi absurd să nu, doar e de pluş nu nu poate fugi.
Mă frustrează tot timpul pierdut cu repetiţiile la rusă. Sunt în urmă grav cu cititul, nu mai ştiu cum să mă adun să învăţ, nu simt că sunt capabilă de ceva.

(poveşti cu testoşi de acum 2 săptămîni - acum am doar o stare nedefinită şi pe Tigri lîngă mine. Sunt într-o zonă de confort fluid din care vreau şi nu vreau să ies. E cald şi toropeală. Nu mai visez nimic consistent. Am dormit prea puţin zilele astea. Am ascultat prea mult Dirty Shirt. Sunt un mic pitbull terrier. Mi-e subminată conştiinţa. Vreau doar să învăţ. Să învăţ, să mă ridic, să zbor. Să-i învăţ şi pe alţii. Să mă transform în copac. Într-un Ent. Presupun că sunt ok. Dar aşa sunt de vreo săptămînă şi ceva, contrar a ce s-ar putea crede. O să scriu, şi o să-mi termin povestirea. O să devin -şters- printre oameni. Mai am 5 examene. Trebuie să mă joc cu perspectivele. Trebuie să particip la un joc unde nu există decît învinşi. Trebuie să mă pregătesc de decepţie. Şi o să o privesc cu un surîs totul, ca şi cum ar fi -şters-.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu