Frumoşi

Încep să-nu-mi mai dau seama dacă vreau să dilat timpul sau să-l contractez în interiorul minţii mele.
Nu ştiu de ce mai am nevoie în afară de calm şi linişte.

Aş vrea să te ucid. Să vă ucid pe toţi ca să rămîneţi tineri mereu. Doar eu să hălădui prin viaţa care va rămîne fixă.
Să trec prin timp şi să mor şi eu atunci cînd în sfîrşit ni se vor sincroniza vieţile.
Şi vom fi doi morţi frumoşi şi egali în toate.

Ne vom descompune în lumină şi ne vom contopi într-un singur glob luminos, iar tot ce ne-a separat vreodată prin carne şi sînge se va spulbera în neant şi noi vom recrea prin noi androginul. Şi vom fi totul. Şi toată plăcerea se va scurge prin pulseurile luminoase pentru eternitate. Şi toată durerea se va dizolva.

Vom fi doi morţi frumoşi înveşmîntaţi în giulgiuri de lumină care ne vor fi strîns legate în jurul trupurilor nostre lipite, atît de strîns că ni se vor rupe oasele şi ne vor străpunge carnea, ni se vor suprapune mîinile, picioarele, chipurile, organele genitale. Vom fi două corpuri zdrobite în unul. Vom fi uniţi într-o îmbrăţişare eternă.

Vom fi doi morţi frumoşi cu chipurile galbene şi cu petale de flori drept aureole. Spiritele noastre vor cînta la harpe şi nu ne vom mai putea săruta vreodată căci vom trece unul prin celălalt ca două firicele de fum de ţigară ce se întrepătrund.

Vom fi doi morţi frumoşi, şi tu ştii asta.
Vom fi două amintiri ale lumii.
Vom fi propriile noastre amintiri.