L-am găsit prin fundul unui buzunar, pe undeva prin căptuşeală în timp ce mă rătăceam prin ceaţă.
L-am găsit în efort şi studiu, în cărţi şi desene şi vise şi idei.
Lam găsit într-un dicţionar de rusă, în pieptul de pui la grătar, în tuşul ieftin de ştampile.
L-am găsit printre diplome, hîrtii cu o valoare aparentă, printre stele şi litere chirilice.
L-am găsit şi atît.
De ce ar mai conta durerea şi angoasa şi frica de viitor dacă trăieşti în prezent?
One step at a time.
Uneori trebuie doar să te obişnuieşti cu tine.
Trebuie să zîmbeşti şi să te prinzi de toate oportunităţile în timp ce faci un efort în a-ţi păstra demnitatea.
Cunoaşte oameni noi, vorbeşte, rîzi, bucură-te de anomaliile pe care le vezi zilnic.
Poate toate astea sună a text motivaţional de doi bani, dar nu contează.
Vreau să te văd că încerci. Vreau să te văd că înainte de a declara că e degeaba să-i dai o şansă.
Ai răbdare. Nimic durabil n-a fost făcut în fugă.
Nu toţi sunt ca tine, aşa că e bine să şi fii tolerant.
Deci aşa e să nu fii depresiv. Hmmm....
Dubios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.