Uneori mă gîndesc la viitor. Orice ce ar însemna el. Şi îmi dau seama că, dacă închid ochii şi încerc să-mi vizualizez visele nu văd decît un haos groaznic în care sunt de toate şi nimic. Nu-mi doresc în mod deosebit o afacere, pentru că nu sunt o bună strategă pe plan economic şi antreprenorial. Dar asta nu mă împiedică să visez că voi avea o cafenea la fel ca mine. Dubioasă.
Sau nu mi-ar plăcea să fiu în învăţămînt pentru că mi-e groază de salarul mizer cu care trebuie să supravieţuiesc zi de zi. Dar îmi place să cred c-aş putea fi o profesoară ok.
Nu sper vreodată să trăiesc din scris, pentru că sunt o scriitoare proastă şi incosecventă, dar mi-ar plăcea uneori să public articole în ziare şi poate, cîndva să public şi un volum de proză.
Şi toată zbaterea asta din cauza unui eseu la engleză : All men who achieved great things have been great dreamers.
Mi-e groază de extrem de probabila mea existenţă banală, plată, seacă, infertilă, din cauza căreia o să devin la o vîrstă relativ fragedă fertilizator pentru copii mei nenăscuţi sau soţii de care aş putea divorţa într-o veselie.
Exclud total cadrul divin aici, în ideea că percepţia mea asupra ăluia de sus e irelvantă.
Şi dacă nu-mi găsesc visele?
Noroc că suntem în permanenţă bombardaţi cu meschinăriile vieţii şi atunci nu avem timp să ne gîndim la asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.