luni, 8 august 2011

Bună.
Ţi-a fost dor de mine?
Da?
Nu?
Eşti absolut sigur?
Eu nu ştiu. Pot doar presupune. Mă dor muşchii şi mă amuz: de mine, de corpul meu, de voi, de totul.
Ascult obsesii vechi, ale mele şi ale altora. Mi-am găsit pentru cîteva clipe starea de echilibru. Şi e atît de inedit încît mi se pare nenatural.
N-am fost construită decît ca să mă bucut de fericire spontană, neplanificată.
M-am hotărît că sunt o adolescentă mizerabilă cu aspiraţii absurde care se modifică constant. Sunt mizerabilă psihic, pentru că mă simt ursuză sau nebună. Simple explozii mentale.
Sunt instabilă.
Mă simt ca o amintirea tuturor celor ce-au fost ca mine şi-au crescut.
Şi nu mă deranjează.
Carpe diem!
Merg la sală, mănînc înfiorător de sănătos, învăţ, scriu, citesc, am mers la Grow, na.
Îmi ocup viaţa cu viitorul ce se transformă-n prezent în fiecare secundă.

Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.