duminică, 31 ianuarie 2010

Fum de narghilea

Inspira fumul uşor, trage-l în tine şi apoi expiră-l încet ca şi cum mintea ţi-ar ieşi din corp odată cu fumul.
Lasă toastă lumea să se tulbure în fumul mentolat pe care-l expiri.
Zîmbeşte cuceritor către cei de la cealaltă masă şi apoi prefă-te încîntată de forma stranie a narghilelei. Inspiră iar adînc şi lasă fumul să curgă din tine.
Priveşte-o pe Carla cum trage în ea fumul şi apoi îi alunecă în pahar transformîndu-se într-un cocktail exotic.
Laura zîmbeşte pe subt musteţele pe care nu le posedă cînd ne priveşte fumînd aburii reci şi uneori pare că tuşeşte.
Aburii înconjoară chipurile noastre ca şi aureolele sfinţilor.
E rîd, de parcă aşi fi hight. Defapt poate aşa corpul meu protesta, dar nu mi-am dat seama decat la a doua nargilea, cea cu mentă.
Zîmbeam tîmp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.