Mă priveşti insistent
şi ciudat?
te uiti la anexele corpului meu:
încerci să atingi ochii albi
ce stau în loc de sfîrcuri
şi ochiul mare de pe burtă
roşu şi rotund.
Şi poate capul ce a zburat,
pe parchetul vechi, pe hol
mirosind a vată pe băţ. Uitată în copilărie
şi pînza de păianjen ce spînzură de
Mine,
Iar frunzele ce se lipesc de creierii
Ce zac cu mine într'un pahar
Verde de absint
negru.
E sărbătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.